Specializări
Fitness Coach; Nutrition Coach; Planuri integrate de corectare postură corporală, nutriție și creșterea calității vieții; Antrenamente funcționale individuale și de grup; Planuri integrate de recâștigare a mobilității și condiției fizice; Planuri de creștere a forței și a masei musculare; Planuri de redobândire a greutății corporale optime
Fost atlet de performanță!
Fost atlet de performanță!
Licențiat în psihologie cu un Master în Comunicare și Relații publice
Pasionat de sport și fitness, cu peste 20 de ani de practicare, acumulare de experiență și crearea de programe de condiționare fizică, bodybuilding, rezistență cardio-vasculară, creșterea ratei metabolice. Prin informațiile și experiența acumulată și testată la nivel personal, doresc să-i inspir și motivez pe ceilalți în adoptarea unui stil de viață activ și sănătos!
Fost atlet de performanță, cu activitate competițională bogată pe probe de viteză (sprint) și garduri, la 18 ani aveam 66 de kg la 1,82m înălțime. La terminarea stagiului militar, într-o unitate de parașutiști, la 20 de ani, aveam 71 kg, fără să știu ce e grăsimea corporală. Și lucrurile au continuat în acest fel până în jurul vârstei de 30 de ani. Puteam să mănânc orice, la orice oră, chiar și pietre, la ce metabolism aveam. Totul se menținea în parametri ☺
Apoi, după vârsta de 30 de ani, lucrurile au început să se schimbe dramatic – consider eu acum. Dar la vremea aceea, cu memoria anilor de performanță sportivă, îmi spuneam (mă amăgeam): „aaa, nici o problemă, mă apuc (de luni, de la 1 ianuarie, după Paști, de la întâi a lunii, etc – probabil sună cunoscut ☺ ) de alergat puțin și să fac seara niște abdomene la televizor și gata, piece of cake, dispare burta ca și cum n-ar fi fost. Dar acel luni, de la 1 ianuarie, după Paști, de la întâi a lunii, numai nu se mai întâmpla. Câte o încercare disparată, pe ici pe colo, da‘ era greu și reprogramam pe lunea viitoare ☺ .
Sigur, între timp, trebuia să îmi împart timpul între școală, afaceri, familie, deci ocupaaat taaare. Din 1995, până în prezent, conduc, din postura de CEO, o companie în domeniul tehnologiei informației cu o mare pondere pe nișa de business la care se adresează. Poate vă este cunoscut: „vreau să fac ceva mișcare, să merg la sală, să alerg, etc. Dar când? Nu vezi câtă treabă am? Cum să las telefonul? Dacă mă sună cineva?” Unde mai pui că, în încercările dezlânate de a mai face mișcare pe parcursul ăstor ani, m-am procopsit și cu o hernie de disc, în zona lombară, căreia, toată greutatea suplimentară pe care o purtam (deja împlinisem frumoasa greutate de cca 110kg ☺ ) i-a adus colegă și o protruzie discală la vertebrele învecinate.
Claudiu Jeler
Am dus-o câțiva ani cu sciatică pe picior în jos până în călcâi, cu dureri de „șale” mai tot timpul. După 2 minute de stat în picioare, trebuia să stau jos sau pe vine, altfel aveam niște dureri de-mi ieșeau ochii din cap. Ortopezi, Neurologi, apoi din fericire, osteopați, chiropractori – am umblat pe la toți. Mă „resetau”, era bine o vreme, până mă aplecam sau strănutam greșit și calvarul reîncepea.
Și am început să citesc despre asta, să adun informații, cele pe care le găseam pe internet pe vremea aceea. Era prin 2004 – 2005. Și ghici ce: părerea unanimă era că greutatea excesivă (eram obez) nu ajută deloc. Am ținut și diete serioase, recomandate medical de la cabinetul de nutriție de pe lângă Centrul Clinic de diabet, în urma cărora am slăbit la 2 luni cca 6-8kg, dar mai mult de atât nu mă țineau curelele la cât de restrictive erau. Efectul yo-yo era la el acasă: în alte 2 luni sau chiar mai puțin, reveneam de unde am început ☺ Până când, în primăvara anului 2005, mi-am lăsat telefonul în mașină, am intrat în sala de fitness cea mai apropiată de biroul meu și m-am reconectat la noul EU. Ghici ce: după cele 2 ore petrecute în sala de sport, Pământul se învârtea în același sens, nu s-a petrecut nici un cataclism, cerul era acolo unde l-am lăsat, iar cei care au dorit să vorbească cu mine în perioada asta au fost resunați. Deci, „dramas no”, puteam să trăiesc fără telefonul mobil 2 ore. Iar de aici încolo, a început călătoria mea în domeniul fitness-ului.
Într-un an am ajuns la o greutate de 90 kg, greutate pe care am menținut-o ani de zile, schimbând dramatic, totodată, raportul dintre masa musculară și țesutul adipos. A, dacă am făcut greșeli, în toată perioada aceasta?! Știți gluma aia cu Sylvester Stallone și Chuck Norris, când îl întreabă Sly pe Chuck: „auzi, mă, tu câte flotări faci?” și Chuck răspunde: „pe toate”! No așa și eu cu greșelile – le-am făcut pe toate (sau aproape, întotdeauna e loc de mai bine ☺ ), fie că vorbim de nutriție, de antrenament, de stil de viață, fie de combinația dintre ele. Deci, în toți acești 15 ani, am învățat o mulțime de lecții – îmi place mie să spun. Dar, vorba francezilor, „The more you learn, the less you know”, adică, cu cât învățam mai mult, îmi dădeam seama cât de puține știu. Sigur, cea mai multă plus valoare mi-a adus-o faptul că învățam și testam, apoi adaptam. Și toate acestea odată cu înaintarea în vârstă.
Adică, dacă credeți că la 40 de ani îmi era la fel de ușor ca la 20, apoi vă înșelați amarnic! Totul era mai greu: efortul fizic, răspunsul metabolismului la diversele planuri de nutriție, recuperarea. Totul trebuia rafinat și adaptat, cu fiecare an cu care înaintam în vârstă. A, și totul combinat cu munca la birou, ore întregi petrecute în fața monitorului. Noroc cu internetul, care e plin de informație, informație pe care am adunat-o cu tona, am analizat-o și ceea ce am considerat că se potrivește, că are baze științifice sănătoase, că are logică, am testat, am adaptat, am rafinat și din nou și din nou… Cu multă perseverență și răbdare, de-a lungul timpului, am ales bobul de neghină, cum se spune, pentru că în toată abundența de informație, pe lângă informația de bună calitate (în cea mai mare măsură plătită) găsești și o mulțime de balast.